Tu nu ştii

În fâşii de timp mă pierd,
fiorii-mi taie respiraţia
şi-mi umezesc ochii.
Sunt doar lacrimi mâhnite.
Tu nu ştii, dragul meu
că atunci când te privesc
lumina-mi pătrunde-n suflet,
tu nu ştii că duc poveri de
durere pe umeri şi urlu,
sunt grele iar eu abătută,
tu nu ştii că nepăsarea
mi s-a încrustat în suflet
şi mi-l omoară încetul cu
încetul,
tu nu ştii câtă iubire-ţi port
în fiecare în fiecare gând
de vânt purtat,
tu nu ştii că timpul meu,
în mâinile tale se află,
tu nu ştii că timpul meu,
eşti chiar tu,
tu chiar nu ştii că eu sunt tu,
că eu doar prin tine pot
să trăiesc?
tu nu ştii că mereu mă
întregeşti
chiar dacă-mi lipseşti?
Tare-aş vrea să ştii.. 

Ce agonie a sufletului fără timp..