Crâmpei

Cuprinde-mi fiinţa dată să-ţi mângaie chipul..
Nu vreau decat o dată să-ţi destăinui taina
dulcelui dor ..
Să-ţi destănui cum din acest dor, zi de zi
mă hrănesc cănd tu din suflet lipsit îmi eşti.

În faţa ta mă aflu, cu un suflet ce-mi tremură,
şi tremurând am să-ţi vorbesc cu vorbe de dor,
şi-am să-ţi iau tâmplele în palme,
şi-am să-ţi sarut fruntea cum nimeni n-o face.

Deschide-ţi sufletul şi lasă-mă să intru,
din tine altar să-mi fac,
să-ţi destanui orice dor, orice iubire,
orice gând, dezamagire...

să-mi fii veşnic altar,
să-mi iubeşti crâmpeiul dragostei,
să-mi sufli cu iubire pe speranţe,
să treci cu mine peste ceasul palmei tale.

Vreau să mă primeşti aşa cum mă ştii
aşa cum sufletul tau mă cunoaşte
să nu te opeşti să mă priveşti,
să mă iubeşti, să mă ocroteşti,
doar tu, al meu altar veşnic ce-mi eşti.