Nu voi uita de tine

Dac-am plecat sigură-n toamnă, nu voi uita de tine
nu voi uita de frica ce-mi naşte gânduri negre,
nu voi uita de noi, de tine,
şi oricând m-aş întoarce către noi..

Voi rămâne singură-n toamnă
dorindu-mi să mă spăl de amintiri,
de gânduri ce-mi întunecă privirea
şi de apusul etern al sufletului meu..

Îmi bate inima în ritm de melancolie,
gândul mi-e pierdut în nopti de toamnă
şi mâinile reci în frunze stinghere şi palide.
Urme de iubire în gând, în suflet, în mine toată,
urme ce se vor topi şi se vor stinge precum
lumânarea cândva aprinsă de flacăra dulcelui dor.

Frunze muribunde îmi linistesc sufletul,
vântul cald îmi curge pe obraz
şi-mi mângâie părul,
norii îmi veghează drumul pe covorul de frunze
şi totul se stinge ca in eternul apus al sufletului.

Îmi bate inima în ritm de melacolie
si oricând m-aş întoarce către noi..

Lumină în noapte

Mă aşez aici,
în pete de lumina ce mă-nconjoară
şi-n razele de soare ce mă îmbracă.
mă aşez aici,
cu lumina neagră-n gând
şi cânt de ploi în suflet.
din întunericul ochilor tăi negri,
mă cuprinde teama şi lumânările
ce ard de dor, în curând se vor stinge..
din întunericul ochilor tăi,
ca vântul fug şi se nasc ideile,
din ochii tăi precum pământul,
ochii tăi precum un ţipăt mut în noapte târzie..
ochii tăi ce încă aprind lumânări de dor,
nasc fire de iubire târzie în toamna asta de noi
goală,
în ochii tăi, în zile şi nopţi de vară
dulce vară..
când nisipul îşi dormea dulcele somn sub tălpile noastre,
sub luna sufletelor noastre,
sub valurile şi stâncile..
în ochii tăi unde eu eram frumoasă,
frumoasa mare cu valuri de iubire ce-ţi învăluiau
sufletul în lumină..
E târziu în mine-acum..
târziu în suflet, în gând, în cuvintele mele seara se lasă..

Îmi îngrop totul în tine, credinţa, gândurile ce fără tine
nu-mi dau voie să ştiu cine sunt..
Se lasă întunericul peste mine acum
trimite-mi o pată de lumină să aflu cine sunt acum,
fără glas în strigătul nopţii târzii

Melancolie

Doar ţie-ţi scriu rânduri printre stele,
doar pe tine te caut printre gânduri în noapte,
doar glasul tău fraged îl caut mereu..
doar pe tine te caut, te strig şi nimeni nu-mi răspunde,
pierdut în noapte târzie eşti şi nimeni nu m-aude.
Mi-amintesc fără să mă gândesc, ca prin vis, ca prin gând
cum totul, parcă ieri era, tu de suflet legat îmi erai,
gândul mi-l impleteai şi-mi şopteai vorbe de dor..
îmi sărutai fruntea cum numai tu ştii,
îmi tineai tâmplele în palme sufletului tău..
mi-amintesc fără să mă gândesc, ca prin vis, ca prin gând
cum sărutam răsăritul cu o privire în fiecare dimineaţă,
iar cu tine în suflet aduceam apusul..
Deschide-ţi usă şi primeşte-mă aşa cum sunt,
aşa cum simţi, aşa cum mă vezi..
cu totul ingheţată şi cu un suflet cald, cu gândul ruginit
şi toamna-n suflet, iubirea mea ţi-o dau, e doldora cu sentimente..
Mi-e mohorât cerul, sufletul şi gândul cel bun,
mi-e dor, iubire şi speranţă.
Îmi eşti doar tu, călător nestingherit prin mine..