vineri, 13 septembrie 2013

Fără tine

Un vânt pribeag ne bate-n geam
şi picuri mii ne cântă-n noapte târzie.
Tristeţi neîntelese-mi vin,
le simt în piept, în suflet, în ultimul gând
şi-n picuri o mie.
Şi plouă şi e trist totul.
Îmi plânge-n suflet urma ta de iubire,
şi e toamnă târzie.
Ruginesc gândurile despre tine
şi se deşiră speranţele pe rând..
Şi plouă şi e trist totul..
Fără tine mi-e sufletul gol,
nu ştiu cum a simţit iubirea
c-ai plecat, dar ştiu că la mine nu e,
e doar un gol imens, la tine.. nu ştiu.
Fără tine mi-e frig, nu ştiu cum aerul rece
a simţit că ai plecat,
dar ma încălzeşte cu un val de frig.
Fără tine e linişte în suflet, în mine, în lumea toată,
vocea cuvintelor, nemuritoare cândva,
acum a murit.
Totul se stinge acum, plouă şi totul e trist..
Fără tine e rău, e frig, e gol şi e tăcere
mă ustură pielea de-acolo de unde ai plecat
şi ai lăsat un gol cu răni adânci în mine toată.
Pielea-mi crapă şi mai mult şi mai repede
precum vopseaua unui gard de-o eternitate vechi.
Fără tine iubirea nu mai e iubire,
noi nu mai suntem noi, timpul e uitare
şi iubirea noastră e doar praf de stele.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu