duminică, 15 septembrie 2013

Ce mai faci, iubite?

Sunt din nou aici, eu, vechea nefiinţă,
de dor dărămată c-un suflet rece.
Sunt aici şi îţi scriu tot ţie, tot mie,
tot aceleiaşi nefiinţe şi totuşi, doua
suflete mâhnite, de timp amăgite.
Sunt aici şi mi-e dor .
Tu nu ştii, tu nu simti.
Stiu că n-o să-mi răspunzi vreodata,
n-o să-mi pui niciodată cuvinte pe foaie,
n-o să-mi vorbeşti niciodată cu inima.
Sunt aici din nou şi îţi scriu să mai
omor din dorul ăsta ruginit.
Ce mai faci, iubite? Cum mai eşti?
Îţi doar cu iubire, îţi scriu.
Îţi scriu doar scrisori albe, pătate de timp,
scrisori mucegăite, cu praf de uitare pe amintiri.
Totul e secat pe aici.
Storc totul, în fiecare zi de amintiri apuse
N-a fost zi în care soarele să nu-ţi simtă sufletul
legat de-al meu, înconjurat de o mare de dor..
Am pus tot dorul la presat într-o carte cu povestea noastră
şi-am aruncat-o în mare..

Am căutat un rost la toate.
M-am înecat în întrebari şi răspunsuri.
M-am blocat.
M-am blocat intrebăndu-mă:
tu, cel ce ai în ochi o urmă de iubire,
ce rost ai ?
ce-mi cauţi în viaţă?
de ce-mi aduci haos?
Lupţi cu timpul şi te laşi învins
te hrăneşti cu iluzii şi te lăsi mâncat.
Îţi închin azi
ultim un gând primeşte-l, iubeşte-l, hrăneşte-te din el
până rămâi cu nimic.
Îţi voi închina altul, până-ntr-o neaşteptare oarecare,
într-o ora neagră, dintr-o oarecare noapte,
când totul se va sfârşi.
Iată-mă astăzi, îţi scriu din nou şi mi-e dor..
Ce mai faci, iubite? Cum mai eşti? 

2 comentarii: