Coboară-mi toamnă, frunza precum gândul,
înfloreşte-mi sufletul cu flori de cires în plină toamnă,
coboară-mi toamnă, sufletului înflorit şi calcă pe el
cu vântul tău rece şi-alungă-mi temerile toate.
Ridică-mi toamnă, gândurile şi îmbracă-mi sufletul în ele
şi-n pete de lumină.
Uite-mi sufletul înflorit în flori mari, albe și roz,
gânduri atârnare peste tot în suflet, în depărtări.
Privesc spre cer, păsării mii printre frunzele în fugă,
te uiți în jur.. e toamnă și e melancolie.
Simt și iubirea, e cea mai frumoasă parte din mine,
ii soptesc vorbe de dor și îi inchin gândurile şi speranţele,
dezamăgirile și tristețile mele.
Pășim în toamnă cu pași lenți, desparțiții de vară, chinuiți de timp,
pașim în toamnă cu pași repezi printe frunze
ruginii
și gânduri pierdute și apuse,
pașim în toamnă despărțiți de timp și vară.
E liniște, e vânt, e foșnet și melancolie în toamna sufletului..
Tu, toamnă fumurie, îmi intri-n suflet înainte ca vara să se-ncheie..
Tu, toamnă fumurie, delir al sufletului chin..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu