??

într-o iarnă crâncenă
cu zăpezi până la geamurile caselor părăsite
doar la flacăra din sufletul mamei te puteai încălzi.
distanţa până acolo mi se părea infernală
şi cum închideam ochii
distanţa se amplifica
iar atunci când tăceam se auzea un urlet
de lup nebun ce părea să se aproapie de mine
ca să mă prindă în gheare de întuneric.

doream să ajung sub pielea mamei
să mă pot încălzi şi să dau nas în nas
cu toate fricile şi durerile ei.

o vedeam. o simţeam. era lângă mine.
ţurţuri cădeau din părul ei îngheţat
şi mâinile-i tremurau peste ale mele
-
mă fascina şi mă îngrozea în acelaşi timp
căci îmi părea un suflet strain pe care-l iubeam.

tăcerea din ochii ei spunea multe
şi îmi plăcea s-o privesc
să-i privesc umbrele de pe faţă
şi lacrimile de cristal
iar ochii ce-nchideau o întreagă pădure
mă fascinau şi mă îngrozeau.

cu mâna dreaptă
îngheţată
mi-a atins sufletul şi mi l-a încălzit.
iarna ţipa din toate colţurile lumii
iar eu mă încălzeam ghemuită la flacăra din sufletul mamei
şi o iubeam.