???

trecuse ora cu ghinion
cerul s-a stins
mi se stinsese şi sufletul
și de frică am închis ochii.
negru de jur împrejur. întuneric și frig.

îmi imaginam că nu m-am născut
şi parcă era mai bine.
era linişte şi-mi plăcea acolo
acolo lângă sufletul mamei.

aşteptam să-mi rasară flori din mâini
să i le pot dărui
şi să-mi înflorească iubire în gânduri
să o pot iubi.

frigul îmi chinuia oasele
și parcă niciodată nu a fost mai întuneric.
credeam că m-am trezit la sfârșitul zilelor
fără să știu.

îmi imaginam că nu m-am născut
şi era aşa de bine
era bine cum niciodată nu a fost
şi nu va mai fi.

era bine
mă încălzeam ghemuită la flacăra din sufletul mamei
şi o iubeam cu gânduri ofilite de dor.