luni, 1 decembrie 2014

Veac de singurătate

acum
în momentul acesta
în care chinul a luat sfârşit şi a început moartea,
sufletul meu se zvârcoleşte între bine şi rău
ca un copil în alte braţe decât în ale mamei.

începea sa-mi fie frică de tristeţe,
frică cu adevărat.
lacrimile mele erau mai mari şi îmi ardeau obrazul,
le simţeam
iar în fiinţa mea
ca un vârtej de păsări negre
a început o furtună de temeri, întrebări şi dureri ascunse
abia descoperite.

sfârşit de chin, început de moarte;

acesta va fi oare chinul adevărat?
cel în care eu mă voi risipi fir cu fir,
gând cu gând,
cel în care tu te vei întoarce,
noi ne vom despărţi
şi ne vom rătăci într-un veac de singurătate amară?

atât îmi e de rău şi atât mi-a fost de bine
căci acum
în momentul acesta
în care chinul a luat sfârşit, moartea a început
şi trage de sufletul meu
dorind să-l adăpostească.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu