Suflet singur

Câtă singurătate zace într-o lacrimă?

Câte lacrimi zac în noi, suflete reci?

În mine, suflet singur, rece, de plumb,

bântuit de gânduri negre-n noapte,

în tine, suflet nepăsător.. şi al nimănui.

Singurătatea-ţi suflă printre gene

din al ei veşmânt de amintire bolnavă,

iar lacrimile-ţî curg, şi curg, şi-s reci

şi parcă-ţi ard sufletul şi-ţi macină oasele.

Dar câtă singurătate zace-n într-o lacrimă?

Dar câte lacrimi zac în noi, suflete reci?

Nu o să aflăm în veci câte sunt

De unde vin şi de ce vin

De ce atâta durere în singurătate?

Vin lacrimi,spulberă tot şi spală durerea

O face mai puternică, o adânceşte

Inima nu poate face faţă avalanşei

Se va preda, prea multă durere

Prea multe lacrimi triste şi pline de singurătate

Bucăţele se desprind de pe inimă

Şi încep să se piardă în marea de lacrimi

Ce zace înăuntrul nostru gol

Nimic nu mai ascultă de creier

Toate sunt controlate de tristeţe

De singurătatea care a dat târcoale

Şi pare că nu vrea să piardă teritoriul

Proaspăt câştigat

Nu, nu avem şanse de câştig

Totul e.. negru, inundat, dureros

Şi, mi-am dat seama de ceva

E mai bine aşa, singurătatea e bună

E bună pentru că te învaţă să lupţi

Lacrimile te învaţă că ai nevoie să te descarci

Să urli şi să te exteriorizezi

De asta ai nevoie, ştiu ce zace în tine

Lasă aşa, să nu intervii

Totul vine de la sine, totul are un sens

Durerea te va învăţa că oricând

Poţi fi iar rănit, tu doar te obişnuieşti

În durere.. nimic mai mult

Atât, de rest vreau doar
Lacrimi..

Prima provocare, prima poezie scrisă împreună cu o prietenă, Mădălina. http://madutbalcan.blogspot.ro/