Simplu.

şi noi atât de palizi
şi-mbrăcaţi în tăcerea asta
ce strică inimi.
şi-atât de singuri
precum o frunză moartă
în toamnă asta
plumburie

plângi sau râzi
deschizi ochii
şi tinzi spre infinit
îmbrăţişezi cerul
şi priveşti în depărtări.

îmi spui ceva
te cred
şi zâmbesc.
în ochii tăi apare dovada
ce mă bucură.

e tăcere
şi vrei să fie lângă tine
ca tu să fii din nou tu.
şi stii că
doar lângă acel suflet
tu devii tu
şi-ţi bucuri gândul
şi al tău suflet

frunză.
doar o frunză
îţi atinge chipul
şi-ţi zboară gândul
către alte orizonturi
dincolo de viaţă
şi tristeţe.

e doar toamnă şi noi în tăcere îmbrăcaţi.