povestea noastră

nu ţi-am spus nimic,
ştiam că o să doară.
acum semeni în durerea mea
tăcere şi picături
însângerate de crivăţ
în iarna asta rece
ce se-apropie de sufletul meu.
n-o să mă întorc la tine.
nici nu am plecat.
sufletul mi-e lângă al tău,
gândul ţi-l încălzeşte pe-al tău.

ne-apropiem de zori,
iau zapada şi-ţi închin
gânduri bune şi speranţe,
iubire si deloc amăgire.

cu gânduri îngheţate
te încălzesc şi aduc soare
prin fiecare picătură însângerată
şi topesc fiecare fir de zăpadă.
era momentul nostru alb.

zăpadă, noi şi eternitate.

povestea noastră, poem în noapte
să fie poezie, să fie cuvânt de dor
în iarnă,
în noapte, în zi,
în zori, în zare.
povestea noastră aici, acum
oricând şi niciodată.
noi aici, acum
cândva şi în eternitate.

era momentul nostru alb,
gândul ţi-l încălzea pe al tău,
era iubire si deloc amăgire,
era zăpadă,
eram noi şi eternitate,
era povestea noastra,
poem în noapte.