miercuri, 13 noiembrie 2013

Veşnicie

Blând aprind în mine flacăra speranţei
şi te caut, şi te caut.. în fiecare întâlnire târzie.
De o veşnicie parcă, din nou,
aştept să te întâlnesc.
N-o să sţie nimeni, sigur, niciodată,
că mi-ai stat ca un nor deasupra,
în fiecare zi şi-n fiecare vis.
Ca frunza-n vânt totul în van s-a dus,
iar eu de-o veşnicie, parcă aştept
din nou, în suflet şi-n gând să te regăsesc
oricând în infinitul clipelor târzii.
Clipe senine ne luminează calea şi ne
încântă al nostru suflet,
clipe senine încărcate de prezenţa ta
îmi urmează zâmbetul şi-mi tulbură liniştea.
Eu nu-ţi voi da din mine o fărâmă,
te voi aştepta aici, acum şi-ntotdeauna
până când flacara speranţei se va stinge
iar cetatea ce-ţi încredintă cândva iubire
se va dărâma.
Voi uita ca-atât de multa toamnă
ochii mei îmbracă,
eu nu-ţi voi da din mine o farâmă,
te voi aştepta aici, acum şi-ntotdeauna,
în toamna-n care toate se-ntâmplă prea târziu,
iar eu, eu nu pot iubi cât sufletul mă ţine,
căci iubindu-te, ajung la tine şi brusc,
îmi amintesc de mine..
Iar eu aştept..
Parcă de o veşnicie
te-aştept.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu