Alb

Dragul meu, acum, când doru-ţi duce dorul,
aici, astăzi, acum, ninge într-un fel nebun
şi bizar,
totul e haotic, totul e divin.
Ninge, în liberă cădere, se-apleacă peste noi
câte-un fulg..
totul haotic, totul divin, în neliniştea nopţii.

Dragul meu, acum, când în noapte totul doarme,
ninge cu absenţe.
Lumini cad din fiecare stea, din cer avalanşe cad,
copacul nostru-şi ia adio de la al său veşmânt,
dar păstrează amintirea noastră,
iar eu.. eu încă sper, ca în iarna asta, ce-mi bate-n
suflet, să mă îmbraci cu tine.

Pacea se-aşterne peste noi, liniştea se-mbracă-n haos,
din cer aburi coboară peste noi..
totul e haotic, totul e divin.

Dragul meu, acum, când gândurile-mi pleacă rând pe rând,
aud glasul inimii tale şi strigătele din depărtări
a gândurilor tale.
Acum, în nelinişte şi-n noapte
totul e frumos şi ninge,
mă-mbrac în fiori de gheaţă şi mă-nclin.
Sufletul în neliniştea palmelor tale se zbate şi parca-ţi duce dorul.
Totul se înalţă şi coboară..
S-aşterni tăcut, pe mine lumina din ochii tăi,
să-mi luminezi chipul şi să-mi faci altar din iubire.
Frigul nostru să ne fie destin, să nu ne cruţe,
eu nea să-ţi fiu în fiecare zi,
iar noi din iarnă nelipsiţi să fim.
Ierni şi zile goale de noi să risipim,
să te priveşti în chipul meu ca într-o oglindă a sufletului,
iar eu sub paşii tăi, zăpada s-o sărut.