cuvinte

dintr-un vis cad.
cad aici, în realitatea dură,
cu spini şi gheare,
căldură şi foşnet al frunzelor.
ecoul rămâne acolo,
e un tablou abstract,
pictat în roşu, în sânge,
în cer şi în frunze.
în oricare noapte, în oricare oră,
trece frica şi ne îmbrăţişează
sufletul
şi gândurile bune.
ne omoară ecoul,
ne distruge visul,
iar eu rămân aici.. în realitate,
între gheare şi spini.
între suflete negre şi gânduri cenuşii
îmbrăcată în plumb şi frică,
frig şi tăcere,
printre zgomote şi urlete.

nu-ţi simt prezenţa,  nu-ţi simt căldura,
şi unde eşti, unde te ascunzi?
în a cui haină plumburie trăieşti,
te ascunzi şi iubeşti?
din a cui suflet te hrăneşti
cu zile străine şi sentimente reci?
în al cui vis îţi aşterni imaginile,
cine-ţi calcă urma şi umbra?

câte întrebări..
si oare cine-mi va răspunde?
n-am să ştiu niciodată dacă tu încă eşti
aici sau acolo,
în suflet sau plecat spre alte orizonturi..

oameni în alb-negru, gânduri bolnave
şi priviri pierdute..
zâmbete şterse şi suflete triste.
tristeţe vărsată peste măşti,
nori negri şi ploi reci,
sufletele reci şi sentimente necunoscute.