duminică, 1 decembrie 2013

Încă o toamnă a murit

S-a sfârşit încă o toamnă, dragul meu,
încă un suflet chircit într-un trup rece,
şi din nou, ochii noştri de pământ
sunt îmbrăcaţi în dor şi în lacrimi.
Şi în ei zac imagini striste şi parcă
prea oarbe să ne mai bucure sufletul
aproape sfâşiat de timpul hain.
S-a sfârşit încă o toamnă, dragul meu,
încă un suflet îndurerat ce zace şi
bântuie printr-un trup ce-şi închină
ultimele gânduri la frunze.
S-a sfârşit încă o toamnă, dragul meu,
în tine nu mai văd nici frânturi de bucurie,
nici frânturi de poezie,
nici frânturi de zile pline de noi,
în tine nu mai văd nimic.
Vântul muşcă din noi în plină seară
si ne sfâşie rând pe rând
gândurile, speranţele şi ne arde
altarul plin de iubire.
S-a sfârşit încă o toamnă, dragul meu,
o toamnă lipsită de noi,
iar în tine nu ma văd nici frânturi de bucurie,
nici frânturi de poezie,
în tine nu mai văd nimic,
iar altarul gol de iubire arde sub flacăra dorului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu