dragostea nu se împachetează

nu-mi încăpeam în piele de-atâta dor
şi în urechi mişuna vuietul surd al tristeţii.

dragostea ei stătea în puţinele cuvinte
gonite din suflet
şi trimise celei ce i s-a desprins din pântec
cu mulţi ani în urmă.

(mamă tu să iei chipul celui ce mi se-arată zi de zi 

să vii să mă scapi de mine şi sa-mi ai de grijă

căci tu mamă nu eşti ca în poeziile lui Coşbuc

sau Eminescu

şi dragostea ta nu se împachetează în cuvinte

şi se trimite la pachet)

dragostea ei stătea în puţinele cuvinte
şi nu-mi ajungea;
trăgeam de cuvinte şi le despărţeam în silabe
căutam sensuri noi ascunse şi neînţelese
le scriam de la cap la coadă şi le întorceam pe toate părţile
dar dragostea ei rămânea aceeaşi şi tot nu-mi ajungea.

("O, mamă, dulce mamă"

să iei chipul celui ce mi se-arată zi de zi 

că nu-mi mai încap în piele de-atâta dor de tine şi de ducă.)