singurătate

vreau să-ţi povestesc despre cum
singurătatea
m-a chinuit într-o zi
pentru tot restul vieţii mele.

ascultă doar.

când suntem singuri singurătatea ne îmbrăţisează
de fapt
ne chinuie iar noi râdem în hohote

-aproape cred că asta e nebunie-

ascultă.
singurătatea asta ne facem să plângem în şiroaie
de lacrimi
pentru alţi nefericiţi amărâţi oameni frumoşi
cu suflet sau ce-a mai rămas din sufletul lor
apoi tot ea ne întreabă cu o voce mută
"pentru tine cine plânge laşule?"

chiar aşa
pentru mine cine plânge? nici Dumnezeu nu mai are lacrimi
pentru mine

mă face să-mi doresc să-mi plâng mie pentru mine
amărâta.

înţelegi? asta e singurătatea.
să-ţi plângi ţie când de fapt plângi pentru alţii.
ăsta e chinul

s i n g u r ă t a t e

-dacă te opreşti puţin
îi poţi auzi strigătul mut şi râsul în hohote-