introspecţie

seara
totul avea gust de scrum
şi cât întuneric zăcea Doamne în ochii ăştia goi
şi plini de lacrimi

beau dintr-un fel de stare care nu urcă nu coboară
şi îmi văd sufletul înfăşurat în ceaţă
şi umbra de copil dispărut
care striga neauzit către Dumnezeu

cândva îl rugasem pe El să mă ascundă
de voi toţi
că nu e viaţa slujba prestată cum trebuie de mine
iar asta-mi promite eliberarea
îmi scurtează drumul până la sfârşitul sufletului
şi-mi dă scăpare de mine.

de mine -
îmi plăcea să mă vizitez din când în când
să tremur de frica mea
să nu găsesc nimic plăcut;
acolo totul era ruginit
moliile mâncau de peste tot
gândurile erau moarte
şi ori de cât ori cădea o lacrimă tresăream
şi în mine se trezeau toate tristeţile lumii.

nu am fost niciodată cea mai bună variantă a mea
recunosc
şi-mi pare rău că nu m-am străduit

hazard;
- i n t r o s p e c ţ i e -