Lumină în noapte

Mă aşez aici,
în pete de lumina ce mă-nconjoară
şi-n razele de soare ce mă îmbracă.
mă aşez aici,
cu lumina neagră-n gând
şi cânt de ploi în suflet.
din întunericul ochilor tăi negri,
mă cuprinde teama şi lumânările
ce ard de dor, în curând se vor stinge..
din întunericul ochilor tăi,
ca vântul fug şi se nasc ideile,
din ochii tăi precum pământul,
ochii tăi precum un ţipăt mut în noapte târzie..
ochii tăi ce încă aprind lumânări de dor,
nasc fire de iubire târzie în toamna asta de noi
goală,
în ochii tăi, în zile şi nopţi de vară
dulce vară..
când nisipul îşi dormea dulcele somn sub tălpile noastre,
sub luna sufletelor noastre,
sub valurile şi stâncile..
în ochii tăi unde eu eram frumoasă,
frumoasa mare cu valuri de iubire ce-ţi învăluiau
sufletul în lumină..
E târziu în mine-acum..
târziu în suflet, în gând, în cuvintele mele seara se lasă..

Îmi îngrop totul în tine, credinţa, gândurile ce fără tine
nu-mi dau voie să ştiu cine sunt..
Se lasă întunericul peste mine acum
trimite-mi o pată de lumină să aflu cine sunt acum,
fără glas în strigătul nopţii târzii