mi-e frică de singurătate ca de trecut
simţeam că se apropie un sfârşit
şi nimic altceva nu durea mai tare.
se prabuşeau zilele
în timp ce fugeam după oameni
după iubire şi iertare.
mi-e frică de singurătate ca de o dimineaţă
fără lumină
şi fără rugăciuni către Dumnezeu.
uite Doamne
cum toţi ne temem de singurătate
şi tot mai singuri suntem
şi tot mai trişti
şi tot mai singuri.
mi-e o frică eternă
care mă frânge de la suflet în jos.
suflete, de ce taci?
ne-am prăbuşit toţi
de la un suflet la altul
şi înapoi.
miercuri, 19 august 2015
vineri, 14 august 2015
Gând IV
"nu e nicio punte între ieri şi azi"
absenţa ta
încă se plimbă prin camera goală
şi îmi poartă sufletul dintr-un colţ în altul.
starea asta e mai puternică decât viaţa
iar dorul e mai puternic decât moartea.
mă întreb când ar fi trebuit să ne terminăm
şi e păcat că nu ne putem uita
sau să trecem ca o amintire
sau ca o ploaie
sau ca doi oameni necunoscuţi ai nimănui.
absenţa ta
încă se plimbă prin camera goală
şi îmi poartă sufletul dintr-un colţ în altul.
starea asta e mai puternică decât viaţa
iar dorul e mai puternic decât moartea.
mă întreb când ar fi trebuit să ne terminăm
şi e păcat că nu ne putem uita
sau să trecem ca o amintire
sau ca o ploaie
sau ca doi oameni necunoscuţi ai nimănui.
să fim un val
să ne risipim la mal
şi sa ne întâlnim în largul mării
şi să nu ne cunoaştem
dar să ne iubim
şi apoi să ne uităm.
să fim încă o dată
şi să ne uităm încă de-atâtea ori.
nu e nicio punte între mine şi tine.
mi te-aş asuma încă o dată
şi încă de-atâtea ori.
nu mă întreba nimic
te rog
doar citeşte-mă
uite cum se transformă gândurile în cuvinte
şi mor.
nu mă întreba nimic
te rog
doar lasă-mă să te scriu încă o dată
şi încă de-atâtea ori.
te rog
doar citeşte-mă
uite cum se transformă gândurile în cuvinte
şi mor.
nu mă întreba nimic
te rog
doar lasă-mă să te scriu încă o dată
şi încă de-atâtea ori.
uite cum ne uităm
şi apoi ne-alegem din nou
ne întoarcem la noi
din nou şi din nou.
ne întoarcem la noi
din nou şi din nou.
joi, 6 august 2015
Gând III
în visul meu,
am reuşit să îmblânzesc răutatea,
am reuşit să iubesc oameni,
am reuşit să iert păcate,
că un Dumnezeu.
am prins între coaste inima şi o ţin acolo blocată,
la fel cum mă ţii tu blocată într-un timp al uitării.
arde-n vis răutatea,
iar tu-mi plângi în pumni,
exact cum am sperat.
te zvârcoleşti
şi tipi,
fugi,
cazi,
dar nu te ridici,
exact cum am sperat.
a venit vremea să mergi prin întunericul pierdut,
să cauţi binele şi iubirea care ţi-au fost dăruite.
blocat,
niciodată la fel,
sângerând
te ridici
şi vrei să te întorci
crezând că trecutul e încă acolo.
a venit vremea să treci prin iad că să ajungi în răi,
a venit vremea să mergi prin întuneric că să ajungi la lumina,
a venit vemea să gusti din rău că să ajungi la bine,
exact cum sperat.
am reuşit să îmblânzesc răutatea,
am reuşit să iubesc oameni,
am reuşit să iert păcate,
că un Dumnezeu.
am prins între coaste inima şi o ţin acolo blocată,
la fel cum mă ţii tu blocată într-un timp al uitării.
arde-n vis răutatea,
iar tu-mi plângi în pumni,
exact cum am sperat.
te zvârcoleşti
şi tipi,
fugi,
cazi,
dar nu te ridici,
exact cum am sperat.
a venit vremea să mergi prin întunericul pierdut,
să cauţi binele şi iubirea care ţi-au fost dăruite.
blocat,
niciodată la fel,
sângerând
te ridici
şi vrei să te întorci
crezând că trecutul e încă acolo.
a venit vremea să treci prin iad că să ajungi în răi,
a venit vremea să mergi prin întuneric că să ajungi la lumina,
a venit vemea să gusti din rău că să ajungi la bine,
exact cum sperat.
miercuri, 5 august 2015
Gând II
roiuri de gânduri se-aprind în suflet
şi din ele desenez castele de nisip trist
pe geamurile aburite, martore iubirii noastre.
dragul meu,
se lasă seară şi mocneşte liniştea între noi.
necuvintele nespuse îmi amintesc de tine
şi de ceea ce niciodată nu ţi-am spus.
ne despart atâtea lucruri;
ne despart oameni,
ne despart vise,
ne despart mâini,
ne despart suflete.
vreau să îţi scriu înainte de a ne despărţi şi noi,
şi tu,
şi eu.
dragul meu,
ne despart atâtea lucruri,
dar noi, totuşi,
plecăm mai departe aşa,
cu alte mâini,
plecăm mai departe aşa,
cu alte suflete,
plecăm mai departe aşa,
desparţiţi de noi.
dragul meu,
cine mă va salva din această despărţire?
tot mai puternic ne sufocăm în despărţirea noastră.
se lasă seară şi mocneşte liniştea între noi,
roiuri de gânduri se-aprind în suflet,
şi mă opresc din a(te) iubi, a(te) trăi, a muri.
marți, 4 august 2015
Gând I
sunt un suflu
aruncat de la un gand rau la altul
care
asezat pe un suflet imaculat
il transform in rana deschisa
si uit ca exist.
nu sunt altceva decat un gand rau
al unei rani deschide
si fug spre oameni
ca sa uit de mine.
nimeni
nu va ajunge mai departe
de propria sa rautate.
nimeni
nu va ajunge mai departe
de propriul sau suflet.
nimeni
nu va ajunge mai departe
de propria sa zvarcolire.
nimeni
nu va ajunge mai departe
decat ai ajuns tu.
"mi-e frica sa pierd
ce nu am avut"
si, totusi,
"cateodata
te pierd."
aruncat de la un gand rau la altul
care
asezat pe un suflet imaculat
il transform in rana deschisa
si uit ca exist.
nu sunt altceva decat un gand rau
al unei rani deschide
si fug spre oameni
ca sa uit de mine.
nimeni
nu va ajunge mai departe
de propria sa rautate.
nimeni
nu va ajunge mai departe
de propriul sau suflet.
nimeni
nu va ajunge mai departe
de propria sa zvarcolire.
nimeni
nu va ajunge mai departe
decat ai ajuns tu.
"mi-e frica sa pierd
ce nu am avut"
si, totusi,
"cateodata
te pierd."
miercuri, 22 iulie 2015
oameni
drumul asta nu duce nicaieri
mi-e strain si s-a oprit inainte sa il incep;
e plin de oameni care se rostogolesc
si nu simt nimic si nu se opresc deloc
si ale caror ganduri se ciocnesc si tipa
unele mai tare, altele plang si ma dor
oamenii se transforma in masti;
lumea e plina de masti care pandesc
lumea e plina de oameni-masti
de oameni-calatori care bantuie lumea
lumea e plina de oameni care nu traiesc
si doar respira si cateodata umilesc
lumea e plina de oameni-calatori-purtatori-de-masti
pe care-as vrea sa-i cutremur uneori
sa le explic din cand in cand ca niciun om nu poate fi un calator
nebun si trist in viata altuia
ca niciun om nu vine si pleaca pur si simplu ca o ploaie de vara
ci ramane ca o rana deschisa
tai noaptea in doua ca pe-un mar stricat
si imi impart oamenii in doua parti egale;
pentru unii imi vor fi mainile vasle si pentru altii nimic
pentru unii imi vor fi gandurile bucurie si pentru altii nimic
unora le voi arata sufletul si altora le voi arata cum se simte
intunericul si golul din interior
nimic nu incepe acum
pentru ca drumul asta nu duce nicaieri
mi-e strain si s-a oprit inainte sa il incep
si nu-i loc de inceput dar e loc de iertare
mi-e strain si s-a oprit inainte sa il incep;
e plin de oameni care se rostogolesc
si nu simt nimic si nu se opresc deloc
si ale caror ganduri se ciocnesc si tipa
unele mai tare, altele plang si ma dor
oamenii se transforma in masti;
lumea e plina de masti care pandesc
lumea e plina de oameni-masti
de oameni-calatori care bantuie lumea
lumea e plina de oameni care nu traiesc
si doar respira si cateodata umilesc
lumea e plina de oameni-calatori-purtatori-de-masti
pe care-as vrea sa-i cutremur uneori
sa le explic din cand in cand ca niciun om nu poate fi un calator
nebun si trist in viata altuia
ca niciun om nu vine si pleaca pur si simplu ca o ploaie de vara
ci ramane ca o rana deschisa
tai noaptea in doua ca pe-un mar stricat
si imi impart oamenii in doua parti egale;
pentru unii imi vor fi mainile vasle si pentru altii nimic
pentru unii imi vor fi gandurile bucurie si pentru altii nimic
unora le voi arata sufletul si altora le voi arata cum se simte
intunericul si golul din interior
nimic nu incepe acum
pentru ca drumul asta nu duce nicaieri
mi-e strain si s-a oprit inainte sa il incep
si nu-i loc de inceput dar e loc de iertare
vineri, 10 iulie 2015
prezent in trecut
ne-am iubit atat de mult pana ne-am despartit
si-atat
si apoi pana orele s-au transformat
in ani si ani de asteptare zadarnica
si apoi pana iubirea a disparut pe deplin.
vorbim despre iubire ca si cum ni s-ar cuveni
vorbesc despre iubire ca si cum as iubi
pe cine nu trebuie
si mi-as dori sa ma opresc.
vorbesc despre iubire ca si cum tu ai intelege.
ma lovesc de lucruri, de ploi, de zile, de oameni
si imi amintesc de noi,
orice ar insemna asta, vorbesc despre iubire
ca si cum as iubi pe cine nu trebuie
de patru ore si cateva secunde.
bucura-te, gand prezent
bucura-te, gand de neuitat
si razi de iubire mea intoarsa dintr-un trecut
bucura-te, gand etern
bucura-te, gand al nimanui
si-apoi intoarce-te in trecut.
si-atat
si apoi pana orele s-au transformat
in ani si ani de asteptare zadarnica
si apoi pana iubirea a disparut pe deplin.
vorbim despre iubire ca si cum ni s-ar cuveni
vorbesc despre iubire ca si cum as iubi
pe cine nu trebuie
si mi-as dori sa ma opresc.
vorbesc despre iubire ca si cum tu ai intelege.
ma lovesc de lucruri, de ploi, de zile, de oameni
si imi amintesc de noi,
orice ar insemna asta, vorbesc despre iubire
ca si cum as iubi pe cine nu trebuie
de patru ore si cateva secunde.
bucura-te, gand prezent
bucura-te, gand de neuitat
si razi de iubire mea intoarsa dintr-un trecut
bucura-te, gand etern
bucura-te, gand al nimanui
si-apoi intoarce-te in trecut.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)