Gând II

roiuri de gânduri se-aprind în suflet 
şi din ele desenez castele de nisip trist 
pe geamurile aburite, martore iubirii noastre. 

dragul meu, 
se lasă seară şi mocneşte liniştea între noi. 
necuvintele nespuse îmi amintesc de tine 
şi de ceea ce niciodată nu ţi-am spus. 

ne despart atâtea lucruri; 
ne despart oameni, 
ne despart vise, 
ne despart mâini, 
ne despart suflete. 

vreau să îţi scriu înainte de a ne despărţi şi noi, 
şi tu, 
şi eu. 

dragul meu, 
ne despart atâtea lucruri, 
dar noi, totuşi, 
plecăm mai departe aşa, 
cu alte mâini, 
plecăm mai departe aşa, 
cu alte suflete, 
plecăm mai departe aşa, 
desparţiţi de noi. 

dragul meu, 
cine mă va salva din această despărţire? 

tot mai puternic ne sufocăm în despărţirea noastră. 

se lasă seară şi mocneşte liniştea între noi, 
roiuri de gânduri se-aprind în suflet, 
şi mă opresc din a(te) iubi, a(te) trăi, a muri.