uite că a venit şi ultima zi
tu te-ai întors
iar eu plec spre nicăieri.
sfârşitul ăsta e o salvare a mea
sfârşitul ăsta mi-a amorţit sufletul
sfârşitul ăsta e ca o barcă pe care zac
de-atâta amar de timp uitat
ai să mă găseşti la sfârşitul pământului
cu sufletul pe braţe
şi-ai să te aşezi lângă mine să mă întrebi ce mai fac
poate vei avea curajul să-ţi lipeşti şi de data asta
sufletul de al meu
sau poate că nu
poate vei sta acolo lângă mine să mă aperi de noapte
de stele şi de lună
sfârşitul ăsta
îmi leagănă barcă şi îmi trezeşte sufletul
şi mă îndreaptă către nicăieri
şi e întuneric şi frig.
să mă aperi de stele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu