sincron

încă plouă
şi mi-s gropile inimii pline cu apă.
o picătură mi-a zguduit atât de tare inima
încât
mi-e frică să mai ies din mine să te caut.
renunţ.
Dumnezeule
opreşte ploaia şi lasa-mi inima vie şi curată.

ţie
ţi-am lăsat scris pe o bucată de pâmânt ce trebuie
iertată şi uitată
că în sufletul meu noi niciodată nu ne-am despărţit
şi te-am rugat
ca atunci când te pierzi să vii c-ai să te găseşti la mine
chiar aici
în mijlocul fiinţei mele.

mie
nu mi-am spus nimic şi nu mi-am scris nimic.
eu m-am pierdut de mine şi de mijlocului fiinţei
în care-am fost închisă atâtea sute de zile
şi sunt din ce în ce mai aproape
de ceea ce nu mi-am dorit niciodată să fiu.

încă plouă.

parc-a mai fost de 3 ori în 3 ani ziua asta.