după multe zile de uitare
te-am găsit căutând iubire prin sufletul meu
te-am găsit răscolind printre amintiri apuse
săpai galerii adânci
iar în urma ta rămâneau urme de gheare
şi ploi
îmi imaginam cum te rostogoleşti prin mine
iar pe mine mă dăi peste cap şi mă abandonezi în tăcere
apoi eu mă chinui cu mine zile şi zile
şi îmi arunc rugi în formă de pietre
şi mă despart de linişte şi mă zbat într-un sfârşit
prezenţa ta ascunsă mă durea
chiar dacă tu erai doar în spatele cuvintelor
pe care eu le scrijeleam cu-atâta grijă pe scânduri
rupte din suflet
nu mai am cui sa strig că mă doare
că tu încă exişti în mine
între mine şi tine se află un deşert la fel de uscat
precum mi-s ochii.
mi-am ascuns toate lacrimile în cuvinte
şi-aştept să le dau formă din lemn
ca să opresc ploaia.
te-am închis în goliciunea întunericului din mine
şi te păstrez acolo
şi plâng cu lacrimi rupte din ploaia ta
îmi place să aud pulsul umbrei tale
care-mi urlă durerea
acum mă pregătesc de singurătate împreună cu tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu