duminică, 1 februarie 2015

?∞

ploua trist cu lacrimile mamei
păstrate pentru mult timp într-un crin alb
cu amprentele lui Luchian.
crinului i s-au rupt petalele
cineva l-a rănit
și-a devenit un fenomen al naturii sufletului

am deschis fereastra
și am întins mâinile.
era o ploaie caldă cum nu a mai fost
dar lacrimile ei parcă mă dureau
îmi intrau cu putere pe sub piele
mă sfâșiau.

-mamă e duminică seară
la mine plouă cu stropi mari și pare că nu vrea să se oprească.
mamă la mine plouă
la tine sper să fie soare.
mamă la mine plouă neîncetat
bate vântul cu multe lacrimi pe minut
mamă.
la tine să fie soare
doar soare-

apoi dintr-un pocal
am început să beau lacrimile mamei
privind cum apun copacii
peste oamenii ce fug speriați
de lacrimile ei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu