aduce-aminte

dragostea nu-i decât o pisică neagră
ce m-a sfâşiat când am vrut
să o alung de pe piept.

aproape de sfârşitul beţiei durerii
îmi dau seama
că îmi lipseşte mama mai mult decât îmi
lipsesc zilele copilăriei
cu bomboane aduse de bunicul
şi-ascunse pe sub perne.
îmi lipseşte şi timpul petrecut cu ea
îngropat acum mulţi ani şi câteva zile
şi sunt geloasă - recunosc
pe distanţa ce împleteşte cu-atâta drag
miile de metri dintre noi şi nu taie niciunul
că nu vrea să facă şi mai mult rău.

îmi lipseşte mai mult decât pisica ce-mi încălzea
pieptul
până când m-a sfâşiat.

şi de-atunci îmi petrec anii aşteptând
cu mâinile reci şi vineţii
împreunate ca pentru rugăciune
o altă pisică neagră
cât pentru o mamă şi-o dragoste.

vine!