marți, 25 noiembrie 2014

gust amar de lacrimi


decăzut din iubiri şi păcate
te zvârcoleşti într-un ultim ceas
prin sufletul meu
aşa cum se zvârcoleşte toamna asta nebună
printre frunzele însângerate,
chinuite, ridicate şi izbite până-n ceasul morţii.

n-am pretenţia sa-mi alegi sfârşitul
dar vreau să mi-l trăieşti
cu vârf de tristeţe, îndesat de lacrimi.

urlai şi ţipai în mine, acolo unde mi-am plâns mult,
tremurai prin toate oasele mele,
iar eu paşnică şi fericită, îţi priveam prin demonii tristeţii
ce fugeau prin toate părţile privirii negre
şi nu vedeam decât un gol nesfârşit.

îmi atingeai toţi nervii de toamnă
şi te chinuiai să duci la bun sfârşit
bătălia sufletului meu
văzut ca un câmp de luptă
arzând sub plăceri îndurerate
-
chinul tau era în zadar. azi s-a plâns mult
iar tu ai sfârşit printre rămăşiţele din mine.
ai sfârşit înecat în lacrimi învolburate
căci azi s-a plâns mult. niciodată mai mult.