Suferi? Plecăm? Vine sau nu?

Suferi, nu-i aşa?
Şi te doare tare, nu?
Dacă aş şti factorul
l-aş extermina dintr-o privire.
Şi eu sufăr,
Şi mă doare
mi-am dat seama
că doar câteva persoane
merită iubire..
le pot număra pe degete.
Nu, nu vreau să le menţionez,
Le am în suflet, şi ele ştiu.
Gaura asta neagră
Niciodată nu se va umple
atâta timp cât
dragostea nu e.
Vreau să ştiu un lucru
Suferinţa ta cum e?
Mi-o poţi descrie?
Eu sunt sătulă de
atâta durere ce mă macină
vreau să văd dacă
putem lega suferinţele noastre
pe un fir de aţă
negru.
Spune-mi..

Îţi spun că mi-s pierdută-n suferinţă
şi da, doare.
Doare şi totul mă macină înăuntru,
os cu os, gând cu gând.
Culeg din zori şi până-n seară
suferinţă şi durere.
Pumnii mă dor şi o să renunţ.
Poate azi, poate mâine, o să mă
dobor singură.
Mi-s ochii de pământ trist
şi gândul negru, ca tăciunea,
ca sufletul.
Pe tâmple cărbuni mă ard,
lacrimile picături de sânge-mi sunt,
calc pe pământ, calc pe suferinţă.
Oamenii?
Pietre ce te rănesc şi parcă
sapă-n tine şi-ţi îneacă sufletul,
uneori soare, alteori furtuna
ce te pune la pământ.
Suferinţa noastră?
Suferinţa noastră-i mută,
e-o lungă agonie în care noi domnim,
şi sperăm şi ne dorim iubire.
Zadarnică dorinţă
când totul se dărâmă-n suflete.
Să se dărâme.
La căpat de drum vom trage linie,
vom aduna totul şi paşii ni se vor indrepta
spre sfârşit.
Nimeni nu va avea puterea de a se
împotrivi durerii, chinului şi a
suferinţei.
Nici eu, nici tu.
Timpul va trece peste noi,
noi nu vom mai putea uita,
merge, zâmbi, iubi,
căci suferinţa ne va ţine pe loc..
Drumu-i scurt,
sensu-i strigăt, deznădejde şi uitare.
Pereţi scrijeliţi, tavan.
Tavan plin cu vise ce nu s-au împlinit.
Doar ochiul stâng îmi mai plânge
cel drept a secat,
degetele mă dor de la răceala inimii.
Buzele mi-s uscate de dor,
mâinile nu mă mai ascultă.
Concluzie, mai aşteptăm
sau plecăm?
Vine sau nu?
Gândurile dor,
tristeţea-mi bate în peretii inimii
din nou.
Totul se zbate, iar mie mi-e frică.
Frică de mine, de oameni ce mi-ar
putea zgâria ce-a mai rămas din mine,
frică de întuneric şi pustiu,
de alte vieţi, de lume, de tot ce e vechi
şi a nimănui.
Au căzut peste trupul meu gânduri
şi m-au încolţit.
Plecăm? Vine sau nu?